Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Prin toamnă - bragagiu
Poezie adăugată de: bragagiu

Lumina nu-neacă, ci toarnă
Cu clipe, secunde, segmente
Aroma de frunze din toamnă
Ne cheamă-n mirozne stridente.

Arama-i zbătândă prin aer,
Alama se-nvolbură flutur,
Iar bronzul sunând ca un vaier
Împrăștie pete de purpur.

Ceva important doar ca urmă
Rămase prin vagi teoreme
De-aceiea cu groază în brumă
Țintesc ofilit crizanteme.

Se zbat picăturile roșii
De sângele din prospețime
Și tac amuțiți chiparoșii
În secole de țintirime.

Pe unde mai fug stânjeneii
Copii zbânțuiți prin movile,
Iar înspre opririle căii
Privesc curioasele zile.

Văzduhul ascultă apatic
Spre aripa care-l vâslește,
Eu iar sunt flăcăul tomnatec
Așa pământesc omenește.

Prinzând rubiniul din paltini
O inimă văd într-o ghindă
Să fiu în iubire încalte
Un dor ce un zbor vrea să prindă.

Iubito, oftări de columbe
Pierdute-s ușoare-n cădere
Și toamna cu ochi de porumbe
Surâde mireasma de miere.

Privirea ei fuge căpruie
Prin veștedul freamăt din creangă,
Iar aurul brusc de gutuie
Încarcă o lume întreagă.

Acea luminoasă iubire
Bălaie cu noi tot rămâne
Cum ieri mângâia trandafirii
Sufla-va-n flori dalbe pe mâine.

Precum recita din poveste
Cuvinte-n cireșe și pace
Azi este cu noi, căci ne este
Și timpul n-o poate preface!
Victor Bragagiu

vezi mai multe poezii de: bragagiu