mi s-a făcut cunoscut adâncul
până la cea din urmă treaptă
umărul meu larg
l-a cunoscut
-zgomot asurzitor
al copitelor de inorog-
o să se prăvălească timpul zic
aşa nevolnic
mâna ta se va aprinde
tălpile în piatră se vor preface
şi ochiul
şi inima
şi gura or să mă caute
printre ierburi şi rădăcini
ca pe o picătură
desprinsă din trupurile mării
şi
iată
voi fi binecuvântată
de gustul amiezii
-ecou alb-
nesfârşit
vezi mai multe poezii de: dorina neculce