Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Să am cu cine înnădi taifas.
Între cuvinte-mi freamătă pământul
Să nu pricep din el cât a rămas.
Din uşă-n uşă bat, printre destine,
Să aflu drum, din Carte a-mi citi...
Aici parc-aş fi eu... Dincolo cine
Îmi luminează marginea de zi?
Complice-mi sunt, cât mă îndeamnă şoapta
Descătuşată, darnic, dintre foi.
Mă oglindesc spre stânga-n cel din dreapta,
Dar oare cum ajuns-am să fim Noi?
Silabele se leagă de cuvinte,
Ca strugurii de vrejul lor amar,
Prin Toamna care-aleargă înainte...
Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar?
(Din vol.: De la Anna la Caiafa)
vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru comentarii.
Mai multe poezii pot fi găsite și pe alte site-uri de internet, pe site-ul meu personal sau pe cel al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec (ASLRQ):
www.adrianerbiceanu.com
www.aslrq.ro
Lectură plăcută!
Adrian Erbiceanu (autor)
vineri, 20 martie 2015
Am respirat poezia ta ca şi cum ar face parte din mine.
Foarte frumos ai scris!
maria
joi, 19 martie 2015
bine ai venit! imi place mult cum scrii!
mirela
joi, 19 martie 2015