Cred c-am pierdut ceva
Pe-al anilor drum sec
Dar tot spre înainte
Cu mine mă întrec.
Mi-aduc aminte parcă
De două aripi albe
-Legate lângă ochi-
Ce mă treceau de ape
În locul lor mi-atârnă
O umbră de gând greu
Ce m-a pierdut de vise,
De zbor şi Dumnezeu.
Şi penele firave
În muşchi mi s-au schimbat
Încât, pe lângă ape
Cu pasul, azi, răzbat.
Şi totusi, o fantomă
În mine este vie
Şi-o rog cu stăruinţă :
„Revii, copilărie..!?”
vezi mai multe poezii de: Dunare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru vizita si pentru vorbele frumoase, stimate domn! Din pacate, si indeletnicirea scrisului mi-a trecut in randul amintirilor despre "aripi albe"...din cand in cand, de dor, mai scutur praful de pe versuri de demult. Poezioara asta, de exemplu, e scrisa acum vreo 15-20 de ani...
Cu stima,
Dunare (autor)
vineri, 16 octombrie 2020