Sub streașina ce-acoperă privirea,
Ascund răcoarea gândului căprui,
Prea tulburat în ploaia de pistrui,
Amestecată crunt cu răzvrătirea.
Îndrăgostiți de vânători diforme,
Uităm de rectiliniul zbor înalt
Al păsării din ochiul celuilalt,
Când îți privește fondul dintre forme.
Uităm de-oceanul tandru din cuvinte,
Ratăm voit momentul oportun
Și, înarmați cu ac de bărzăun,
Mărșăluim spre negre simțăminte.
Ciudate-asimetrii și discordanțe
Ca beduinii în pustiu apar,
Când numai cearta capătă altar,
Privit prin găurica de sub clanțe.
Pesemne că, de-atâta dușmănie,
Ne-am rătăcit de tot ce e uman
Și, iată-ne, ajuns-am la liman
Cu barca-mpinsă-n vele de mânie!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.