sunt prizonierul tristeții
precum luna e prizoniera nopții
sub cer bacovian
lasă-mă astăzi în mintea ta
te voi învăța să plângi fără lacrimi
să te întristezi de bucurie
vei deveni coșmarul care mă bântuie
în raiul întunecat de iaduri
durerea va fi singura ta plăcere
și-n pofta cărnii
adevărata menire
pe când cadavrul iubirii
își va căuta mormânt
tu-mi vei respira existența
când moartea
mă va putrezi o clipă
vezi mai multe poezii de: M Horlaci