– Procesul de conștiință
legat de tot ce ți-am făcut,
îți aduc la cunoștință,
iubita mea, că l-am pierdut.
(Judecătorul mi-a părut
totuși exagerat zelos -
deși-am jurat că nu am vrut
nicicând să fiu un ticălos…
Argumentând că probele
copleșitoare supurau,
el, hotărî cât zilele
să-mi fie luate meritau.)
– Știi, parte-aceea din mine
care-odat' n-avea regrete?
Acum, de oameni de bine,
ștearsă-i parcă c-un burete.
Deci, n-ai vrea să-ncercăm din nou?
Dă-mi șansa de-a te lămuri
că nu mai sunt ce-am fost - un bou!
Altfel, de-a-ntregul, aș muri.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.