Josémaria şi începutul - roryta



În Barbastro, nordul Spaniei, pe Calle Saso y Saurina, la numărul treizeci şi şase, familia Escrivá era în culmea fericirii. Cel de-al doilea copil al familiei[...]

Sakura - roryta



Se spune că o moştenire genetică poate apărea până la a noua generaţie. Aici însă, nu era vorba de nicio genă, de niciun patrimoniu ereditar, ci pur şi simplu[...]

Dragoste nemărginită - roryta



Îmi place parfumul corpului tău, iubito. Te simt ca o boare, ca un fulg de nea ce-mi mângâie obrajii şi sufletul. Eşti un izvor de şoapte calde, eşti lacrima[...]

Autostrada - roryta



Toată viața noastră este o luptă. De orice fel. Mi se pare că atunci când vii pe lume intri, pur și simplu, într-o arenă, ca și cum te azvârle cineva într-o[...]

Timpul prezent - roryta



Trecea semeață pe la semafor și am privit-o cu surprindere. Nu părea să aibă mai mult de 35 ani, deci tânără. Avea o bicicletă veche, un Pegas Strada Mini de[...]

Ținta - roryta



Am citit undeva că iubirea alege oamenii.

Vine o zi... - roryta



Am vrut să încep cu incertul cuvânt ”cred”, dar m-am răzgândit. Nu, nu cred, ci sunt sigură că orice emoție din această lume vine de la Dumnezeu, orice[...]

Julio - roryta



Inima are o membrană care vibrează. Este lucru cert. Ori de câte ori simţim emoţii, în mod conştient sau inconştient, se activează acea membrană, sensibilă la[...]

Aristo - roryta



In memoriam Maria Callas

Cerșetorul nebun - roryta



Aseară mi-a fost frig. Vine iarna și nu știu ce-o să fac, unde o să mă duc. Poate din nou în acel mizerabil centru pe care toți îl laudă?

Neputința - roryta



O privesc adesea cu lacrimi în ochi și simt cum o voce interioară, un ecou parcă venit din altă lume, îmi spune răspicat, ferm și foarte clar: Las-o în pace! Nu[...]

Miracolul din noi - roryta



Viaţa. Un miracol. Omul. Alt miracol.

Aș vrea - roryta



Aş vrea să mă pot schimba, aş vrea să nu fi trăit degeaba până acum, să am un rost şi să fiu cu adevărat un om bun. Aş vrea să nu-L mai dezamăgesc pe[...]

Intrusa - roryta



Am privit imperturbabil către el. Uitându-mă absent, am avut senzaţia că receptorul se mişca în sus şi în jos aşa cum se mişca odinioară telefonul fix, cu[...]

Galaţi - parfum de anotimp tăcut - roryta



O mostră suavă de oraş european în care teii îşi deschid bobocii pe cel mai vechi bulevard şi unde trecutul şi-a lăsat încă firava şi bine înmiresmata adiere[...]

Viață retrăită - roryta



Întâmplător sau poate nu, mi-a căzut de curând în mâini un citat al marii prozatoare Ileana Vulpescu “Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta,[...]

Incurabila "izbândă" - roryta



Fiecare om are un talent. Mai mult sau mai puțin. Are o înclinație către ceva anume. Unuia îi place matematica, altuia îi place pictura, unuia îi place fizica,[...]

Indiferența ucide - roryta



Se spune că plătim în viața asta pentru tot ce facem, pentru toate gândurile, toate faptele și toate acțiunile noastre, că nimic nu este întâmplător, că[...]

Circu(itu)l D.S.P.-ului în pandemia din România - roryta



M-am întrebat adesea: care e cea mai ușoară modalitate de a muri? Ce anume trebuie să faci în viață, ca să ai parte de un sfârșit rapid, fără durere și[...]

Credința - roryta



Aş începe această zvâcnire scriitoricească cu o afirmaţie considerată în zilele noastre cel puţin îndrăzneaţă, mai ales acum, când viteza de reacţie a[...]

Un ratat celebru - roryta



Într-una din zile, cum stăteam eu aşa liniştit acasă în faţa televizorului, cu telecomanda veşnic în mână, intră nevastă-mea cu o falcă în cer şi una în[...]

Edi, un erou necunoscut - roryta



Celebrul savant român, d-ul Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, căruia îi mulțumesc pentru fiecare cuvânt bun pe care mi l-a dat și pentru cinstea și onoarea pe[...]

Eclipsa de soare - roryta



Zâmbi împăcat simţind fierbinţeala cerii scurse printre degetele-i trandafirii, întrebându-se mut cum mai poate să simtă ceva în această clipă chinuită,[...]

Un drum fără întoarcere - roryta



A îndesat în sacoşa aceea mare, mototolită şi roasă pe margini alte două sacoşe mai mici, o sticlă goală şi o bucată de pâine. Şi-a pus pe ea pardesiul pe[...]

Fericirea supremă - roryta



Văzându-se limpede ca un cristal, dar neînţelegând mare lucru, ea şi-a întors privirea caldă către fratele ei şi i-a zâmbit. Niciodată nu mai fusese atât de[...]