Beduinul, pe când stătea cocoțat pe dromaderă, zări în pustia nisipoasă a deșertului un os zâmbitor.
Ca să vezi, dragă Titu, cum te poate izbi în ceafă amintirea unei iubiri de altădată și de neuitat totodată cu altădată!
Tanti Leana e o legendă vie în bloc. Nu pentru prăjiturile cu mere și nici pentru poveștile nesfârșite despre vremurile când telefonul avea disc și fir de[...]
N-am înțeles niciodată de ce oamenii se ascund după paravane neînțelepte, după uși pe care și le închid singuri, după niște vorbe pe care le spun ori le scriu[...]
În liniștea serii m-am simțit deodată copleșit de un sentiment ciudat, nemaiîntâlnit... Ceva din inimă mi s-a ridicat în gât și emoțiile au început să mă[...]
Citeam nu demult un articol despre cum să-ți găsești Misiunea din viața asta, cum să simți că ce e al tău e pus deoparte. Dar oare este, într-adevăr?
Anul trecut priveam un filmuleț pe youtube cu o persoană care se ocupă cu cercetarea sufletului după moarte - subiect care, din întâmplare, mă pasionează.[...]
În clipa în care a început să cânte ”Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi...” am simțit un val, o energie invizibilă, ondulatorie, care a[...]
Sunt singură în fața necuprinsului, sunt singură în fața Cosmosului și nu fac altceva decât să zbor, să mă fac una cu Universul, să-i simt măreția prin[...]
Trăim într-o epocă paradoxală, în care omul modern, deși aparent liber, cultivă în mod activ propria umilire. Este o formă de masochism nu atât corporal, cât[...]
Există o artă veche, aproape uitată, numită gândirea despre lucruri esențiale. O artă care cere răbdare, prezență și curaj. Într-o lume ideală, oamenii s-ar[...]
În tăcerea adâncă a vremii, când codrii visau legende și apele murmurau povești neîmplinite, s-a născut o stea, care după un timp de zbatere în această lume[...]
Pe când zăpada cădea gros peste acoperișurile Moscovei, iar străzile miroseau a funingine și deziluzie, Aleksandr Kozlov, un ziarist cu ochelari crăpați și[...]
Într-o dimineață ploioasă, în mijlocul unei cafele reci și a unui șir de mesaje neimportante, se trezește cu un tic verbal: „Măcar ai putea să taci!”. Nu e[...]
Există povești care nu se spun cu voce tare. Ele se așază, de pildă, în suspinul nerostit și profund al unei alegeri, adică în oftatul unei femei care a[...]
Există o orbire subtilă, dar devastatoare, care nu provine din lipsa vederii, ci din felul în care privim. Este privirea vulgară asupra vieții, acea privire care[...]
Doamna Furtună avea o inimă mare și o gură și mai mare, iar ambele se deschideau larg de câte ori îl zărea pe domnul Mihai Stancu, acel bărbat înalt, tăcut, cu[...]