Sigur că pe pământ găsesc plăcere,
nu-n cerul răcoros și-ntunecat;
și, oricât stelele m-au fermecat,
tot ochii tăi îmi sunt mai dragi ca ele.
Iată de ce acum, când ești departe,
îmi pare lumea fără de lumină!
Dar dacă vii, tot ce e azi ruină,
va înflori peste eternitate.
Și dacă îmi închipui uneori
că viața-i doar un strop de nemurire,
atâta timp cât mai există zori,
tu îmi aduci suprema fericire;
că-n mine licăresc doar ochii tăi
ca niște pui de stele, dulci și răi!
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.