am adunat încet
toate tăcerile dintre noi
le-am legat punte
le-am uns cu cer
nuanţe de-albastru trepidau
de nesfârşire…
toate tăcerile unse
scoteau din întuneric
paradoxuri lumini...
cuvintele şi-au plecat capul
învinse
-------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
vezi mai multe poezii de: ZIFRUMOASA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumiri tuturor !
ZIFRUMOASA (autor)
marți, 05 mai 2015
Intr-adevar , foarte frumoasa poezie. O intreaga metafora , o transformare a Tacerii in punte . Imi place mult poezia aceasta .
Adina Speranta
marți, 05 mai 2015
Ce frumos !..
mirimirela
luni, 04 mai 2015
Deosebit!...Felicitări!
Alina Cristian
luni, 04 mai 2015
frumoasa, plina de imagini.
Razvan Matei
luni, 04 mai 2015