Dacă-n școală ai fost paiață
și-ai rămas, des, repetent,
De vrei să câștigi în viață,
fii pe veci obedient!
Minte, toarnă, păcălește,
doar așa vei izbuti,
Căci nimic nu te oprește
bunul simț în a-l ciunti!
Poartă permanent borseta
tricotată din cuvinte
ce-ți ascunde baioneta
dornică de oseminte!
Fii mieros cu orișicare
ce ascultă a ta dudă!
Mai apoi, din răzbunare,
dă-i sărutul tau de iudă!
Nu te-mpiedica de oameni,
sunt doar creaturi bizare!
Poți cu ei să te asameni
când nu știu ce-i o trădare?
Bieți oșteni pe frontul vieții,
purtători de steaguri albe
ce pe frontul politeții
au slujit fără de salbe,
Sunt culori ce-s îmbrăcate
într-o fină țesătură...
Să le storci de nestemate
pentru-a ta coloratură!
De în față îți apare
un nou jilț atrăgător,
Prinde-l iute în cătare,
Nu cumva să-l pierzi în zbor!
Când a semenilor stare
nu îți fi-va de folos,
cu stiletul din dotare
s-o pătrunzi până la os!
Urcă pe-ale lor șiraguri
spre etajul de mai sus
ca să pupi acele praguri
ce în viață te-au sedus!
Să accepți tăcut cătușa
de-i simți că al tău prag
încastrat este în ușa
unui șef cu un alt steag.
Lauda a ta menire-
postul tău de stagiar
și acceptă cu sclipire
înrolarea ca stegar.
Vei trăi în grea tăcere
să îți prinzi pe șevalet
Ziua când a ta putere
va păși pe-un nou schelet.
Doară asta ți-e puterea
dacă-n școala ai fost paiață:
Să nu-ți fie decăderea
părerea de rău în viață.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.