Cu, sau mai fără tendinţă,
ce i-a fost vreodat' dorinţă,
Geniul dintr-un vis o-ncearcă
s-o cloneze-n printr-o faptă
într-o Operă de artă...
Culmea-i, chiar când reuşeşte,
Renghiul viaţa' i iroseşte,
înecând speranţe’n vise,
prin eşecuri, des prescrise,
ce-l sufocă în “culise“.
Un van Gogh, ca pur exemplu
şi-ar clădi cu aur Templu,
din Post-mortem Milioane
ce-l persiflă-n Zeci şi-n toane,
deşi stins… Sărman… şi-n Foame !...
Demun, Bhg.,2012
vezi mai multe poezii de: Dan Eugen Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.