Cand oboseala drumului si setea zilei inabusitoare apasa asupra-mi,
cand ceasurile tainice ale amurgului arunca umbre peste viata mea,
atunci, prietene, nu-ti cersesc numai glasul, ci si atingerea ta.
In inima mea salasluieste o teama pentru multele bogatii pe care nu ti le-a adus.
Intinde-ti mana prin noapte, s-o prind si s-o umplu si s-o tin;
sa-i simt apasarea, in largul fara de margini al singuratatii mele.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore