Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am de străbătut este fără sfârşit.
Am ieşit pe aripile primei raze de lumină
şi mi-am urmat drumul prin singurătăţile lumilor,
lăsând urmă mea pe atâtea stele.
Calea cea mai lungă mă aproprie cel mai mult de tine
şi modularea cea mai întortocheată este tocmai cea care duce
la perfectă simplitate a acordului
Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte
de a ajunge la a sa.Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.
Lăsat-am ochii să rătăcească departe , înainte
de ai închide şi de a spune: Tu eşti aici.
Această întrebare , această aşteptare
se topeşte în lacrimile a o mie de fluvii şi cufundă lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
E minunat Ina! Aceasta-i cheia întrupărilor noastre în această dimensiune!
Gerra Orivera
marți, 07 martie 2017
Eu sunt! Eu m-am găsit...M-am regăsit, căutându-mă!
Ina M.
luni, 06 martie 2017