Aș vrea să pot lua un colț liniștit
în inima lumii bebelușului meu.
Știu că are stele care îi vorbesc
și un cer care se apleacă
până la față ca să-l amuze cu norii
și curcubeiele sale caraghioase.
Cei care se prefac a fi proști
și par că nu se pot mișca niciodată,
vin târâș la fereastra lui cu poveștile lor și cu
tăvi pline cu jucării strălucitoare.
Aș vrea să pot călători pe drumul
care trece prin mintea bebelușului,
și dincolo de toate granițele;
Unde mesagerii fac comisioane
fără motiv între regatele
regilor fără istorie;
Unde Rațiunea face zmeie
din legile ei și le flutură, Adevărul
eliberează Faptul din lanțuri.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.