Îi încercui braţele nesăţios şi o strâng la pieptul meu.
Caut să cuprind sub puterea braţelor mele frumuseţea ei,
să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu
şi să beau pătimaş adâncul privirii ei.
Vai! Dar cum oare aş putea?
Cine-i acela care poate distruge albastrul cerului?
Încerc să-i strâng în braţe frumuseţea.
Îmi scapă. Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele.
Dezamăgit şi învins de oboseală, purced din nou pe drumul părăsit.
Cum oare ar putea atinge trupul floarea
pe care sufletul doar poate s-o atingă?
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dănuța, darul este al maestrului Tagore. Eu doar împărtășesc cu voi din magiile simțirii și cunoașterii lui. Pentru că ar fi păcat să nu împărtășim cu însetații apa vie a sufletelor mărețe... Și mă bucur că nu lași virgine aceste izvoare miraculoase....
Cu drag
Gerra Orivera
miercuri, 06 iulie 2016
Auras, nu am de ce să mă supăr, mai ales dacă observația e judicioasă!! Dar de data asta neatenția îți aparține! Dacă intri în pagina lui Tagore unde apare și volumul din care face parte poemul (când îl cunosc îl pun) ai să vezi că este poemul 49 din Grădinarul. Nu are sens să pun numere duble. Am încercat la un poem și se vede foarte urât în tabelul principal. Deci poți departaja poemele ce-ți plac mergând la fișa autorului. Doar în pg. poemului nu apare nr.
Cu drag.
Gerra Orivera
miercuri, 06 iulie 2016
Gerra, nu te supăra, aceste ''Poeme de dragoste'', șapte la număr, nu ar trebui numerotate ? Eu așa fac la toate, când e același autor, sau le pun pe capitole cu cifre romane într-unul singur. Scuze de observație.
ALapis
miercuri, 06 iulie 2016
suav..si plin de frumusete acest poem..
multumesc Gerra pentru ce ne daruiesti..
cu pretuire,
danab
miercuri, 06 iulie 2016