El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" dar el n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" şi el nu s-a mişcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" dar el n-a roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" dar el nu s-a neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos...
multumesc, Gerra!
danab
joi, 07 iulie 2016