„stăpâna mea, primordială zee purtând în chip sublimul de femee urcând adâncul vieţii de din moarte - iar eu,
Osiris, datul tău de soarte -tu ai rămas ca vârful în idee purtând în chip sublimul de femee
(altarul tău îl voi sluji-n veghere misterizând la marile-ţi mistere statura ta mă va-mplini-n statură cu numele-ţi sfinţi-voi aspra gură imnificând puterii prin putere misterizând la marile-ţi mistere)
când am să mor - şi zeii mor, fireşte! -tu să mă-aduni din pulberi, omeneşte şi să-mi descânţi şi sângelui să-mi stărui tu, focul meu, de foc să mi te dărui ca iar să luminez în cer zeieşte tu să mă-aduni din pulberi omeneşte
vezi mai multe poezii de: Radu Cârneci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.