Iubeai o fată de zăpadă
și numele-i scriai mereu
pe-un pentagon, pe-un minereu,
pe cărți de mult uitate-n ladă.
Eu, pe pupitrul din liceu,
schimbam compasul meu în spadă
și rătăceam în cruciadă cu
Richard - Inimă de Leu.
Colega, cine să ne creadă
c-am ars cândva un curcubeu?
Tu ești domn solemn și greu,
cu pasul obosit pe stradă,
Iar eu… Dar oare mai sunt eu?
Râd de spada mea schiloadă
și nu mai plec în cruciadă
cu Richard - Inimă de Leu.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.