Dormi, copilul mamii, nani, nani,
a plecat și ultimul lăstun.
Ruginiră plopii și tufanii
și din temnița ce-i surpă anii
nu s-a mai întors tăticul bun.
Dormi, copilul mamii, toamna plânge
dezgolindu-și umărul rănit.
Cade frunza, cade și se frânge,
orice frunză-i lacrimă de sânge
și tăticul nu a mai venit.
Nani, nani, mâini de crin plăpânde,
la fereastră păsări plâng, și ploi.
Lupii beznelor rânjesc la pânde,
țara-i toată temnițe flămânde
și tăticu-i dus de lângă noi.
Nani, nani, tata nu mai vine,
maica stă cu sufletul răpus.
Cine să-ți mai spună basmul, cine
să-ți sărute pleoapele senine?
Mama plânge și tăticu-i dus.
L-au zvârlit în temniță dușmanii
pentru sfânta-i lege din străbuni.
Or să-i ningă peste tâmple anii.
Să crești mare, puiul mamii, nani,
neamul și părinții să-ți răzbuni.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru interes, domnule Emilian! :)
Seară frumoasă!
Adina Speranta
vineri, 09 noiembrie 2018