Se răzimau pădurile în ghioage.
Munții tăceau cu stemele pe frunți.
Grei, se lungeau pe labe anii crunți
și mormăiau ca urșii în bârloage.
Când am pornit călări la vânătoare,
un cap de zimbru soarele părea.
Pe stânci, zăvozii mei, cățeaua mea,
lătrau nemărginirea rotitoare.
Unde-a căzut, însângerată, fiara,
jilțul meu tânăr crește ca un spic.
Mi-am azvârlit țurcana-n Caru-Mic
și-am sărutat veciile și Țara.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.