Eşti Doamne bun - Radu Gyr
Adăugat de: Gerra Orivera

Eşti Doamne bun, eu pământean si rău

Si-n dragoste nu-ti semăn, nici în milă.

Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău

de păr dospit din cer nu din argilă.



Nu ţi-am râvnit nici razele subţiri,

Nici tălpile străpunse de piroane.

Dar Tu mă faci părtaş în răstigniri

şi-Ţi tot îngân osânda din icoane.



Identitatea nu mai înseamnă simpla definire a sinelui sau nici măcar a fiinţei proprii, ci unire euharistică în jertfă, în suferinţa trăit㠄sânge lângă sânge” cu Mântuitorul:



Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut

si de-nvieri pe care nu le-as cere,

nu ştiu: Tu te cobori la mine-n lut

sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?



Cu necersita slavă mă încarci

si-n cuie, când sfinţenia mă frânge,

oftând mă uit la rănile-mi prea largi

şi-Ţi cresc alături, sânge lângă sânge.



vezi mai multe poezii de: Radu Gyr




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.