Fereastra noastră se deschide-n cer,
în aurora pură și mezină.
Sub ea, poteci cu flori de colier
se duc în zări și se întorc lumină.
Și noi cântăm în ceasul serafin
serafi de dor la geamuri de baladă.
Pe scări de trandafir și rozmarin,
grădinile se urcă să ne vadă.
Și-ntr-un amurg vor îngheța cărări
și parcurile, stinse căi de lapte.
Fereastra s-o închide către zări
și s-o deschide, grabnică, în noapte.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.