Îmbătrânesc, precum bătrânii viezuri,
prin gropniți, sau ca luna-n eleșteie.
Îmbătrânesc și lacrimi și condeie
și tâmplele sub cântece și crezuri
și tainele care-au rămas sub cheie
și câte-a fost să le pătrund în miezuri,
sau câte mi-au sfințit cu dulci botezuri
aceste biete clipe și crâmpeie...
Îmbătrânesc. Cobor de pe comete,
cobor încet, precum urcam de lesne.
Îmbătrânesc. Și parcă fript de sete,
aș țâșni de-un stânjen peste bezne.
De n-am pe umeri aripi de erete,
mai plânge-un pui de vrabie în glezne.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.