Nu scuip pe'nfrangerile mele!
Ce-am adorat nu știu să ard
și nu ridic în vânt obiele
în locul ruptului stindard.
De funia spanzuratorii
dezastrele nu mi le-agat
și nici mândria din victorii
n'o pun sperietoare'n băț.
Cu-aceleași zâmbete'nțelepte
îmi port și lanțuri și cununi
urcând spre soare clare trepte
sau coborând printre furtuni.
Și merg pe-același țărm ce suie,
la brat cu prieteni sau vrăjmași,
de-o fi să-mi bată trupu'n cuie
sau sa-mi presare crini sub pași.
(Inchisoarea Aiud)
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.