Disprețuind oglinda verde-a stepii,
în aspra cățărare către creste,
prin râpi, prin văgăuni cumplite, peste
roci și zănoage dau năvală jepii.
În jurul pietrei bombăne tempeste
și bice roșii le asmut sirepii, –
e dar ei, zbârlindu-și cuiele și țepii,
sparg negurile cremenii celeste.
Chirciți, ologi și strâmbi, pe brânci, pe coaste,
sub mormăieli de tunet urcă-ntr-una.
Tot mai flămânzi de spațiile vaste,
vor, trebuie să biruie furtuna...
Sus, vulturii le-așteaptă dârza oaste
și soarele își flutură cununa.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.