Jind - Radu Gyr
Adăugat de: Gerra Orivera

Uneori, noaptea, dintre ziduri severe
fur prin poartă de fier ferecată
o zdreanţă de stradă sau câte-o muiere.
Cu gură mai roşie ca o muşcată.

Un haimanalâc pe chei până-n zori.
Ah ! O beţie-ntr-o crâşmă uitată ;
şi dragostea ridicată de subţiori
muşcată şi îmbrăţişată.

Seara, sub mâna ce vrea să alinte
pâinea de orz şi tărâţă
puternică, neagră, fierbinte,
zvâcneşte viu ca o ţâță . . .


Dar nu ! Celulă este murdară,
mă strânge de gât, mă sugrumă.
Noapte, sorbi-ţi-aş drojdia-amară
şi canea ta rece de spumă.
Aş trage o duşcă, pe beregată,
de libertate şi de lumină
ca un trăscău care-mbată,
ca o prăştină . . .

Năuc, prin vizetă ochilul urmăreşte
ca din străfundul unei gropi
cum domnişoara luna scânceşte
siluită de plopi.



vezi mai multe poezii de: Radu Gyr




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.