De-aș crede orizontului nemernic!
Nu știu unde rămâne și unde plec,
în mine stau, sau în ceilalți mă-nec,
în pâcla universului lor sferic.
Bat la hotaru-albastru. Sună sec.
Bat la hotaru negru să-l desferic
și lacătul străluce-n întuneric,
dar nu mă lasă dincolo să trec.
Sunt limitele mele certitudini,
ori marginile altora-adevăr?
Cutreier fel și fel de latitudini,
cu ceața frate, cu genunea văr,
să fiu în râpi? Să fiu la altitudini?
Mă îndoiesc. Nu pot să dezbăr.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.