M-au căutat prăpăstiile-n ele
și nu știau că-n fundul râpei zac,
ca un butuc de fulgerat copac,
jos, putrezind sub țancurile grele.
M-a căutat și piscul ros de veac,
încremenit în recile-i prăsele,
și nu știa că, sus, vâlvoi de stele,
stam vultur cu aripi ce se desfac.
Au întrebat oceanele de mine,
iar eu creșteam din val ca un atol.
Și-au întrebat și codri și coline,
tot dându-mi cu-ntrebarea lor ocol,
și nu știau că m-am făcut rubine,
pe-un rug înalt de ramuri, în pârjol.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.