Mâine în zori - Radu Gyr
Adăugat de: Gerra Orivera

Ne-am târât, julindu-ne pe coate,
pânã-n fundul gropilor posace.
Din mantãi curg mlaştini desfundate,
în bocanci ne clefãie bãltoace.
Mâine-n zori atacul. Stãm prin gãuri,
ni se-mpart cartuşe şi grenade.
Beznele au rãbufnit din hãuri...
-Stinge, bã, ţigara, camarade.
Mâine-n zori... Încovoiaţi pe armã,
strângem fierul, l-încleştãm cu foame.
Pleoapele de zinc nu pot sã doarmã,
gândul ţipã strâns în catarame.
Liniştea se surpã ca o schelã.
Spaime şi nãdejdi slomnesc pe gurã.
In rãstimpuri, zornãie-o gamelã,
gropile o sâsâie şi-o-njurã.
Mâine-n zori... Plesneşte aşteptarea,
praştie sãritã din crãcane...
Febrele îşi amãgesc dogoarea
cu zãcuta cloacã din bidoane.
Mâine. Ploaia-şi fumegã leşia.
Scheaunã în zloatã ca un câine
vântul ud... Şi toatã veşnicia
s-a holbat, cãscatã, peste mâine.
Cresc, imens, pupilele flãmânde,
ochii taie, sfâşie, deşirã.
Mâine... joacã-n aer numai pânde,
veghea ca o ghearâ se rãschirã.
Mâine. Cerul tot, genuna toatã...
Fâşâie prin oase, negre geruri.
Mâine. Carnea cade-ngenunchiatã...
Tatãl nostru care eşti în ceruri...

Vigoda, Octombrie, 1941



vezi mai multe poezii de: Radu Gyr




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.