Marmură - Radu Gyr
Adăugat de: Gerra Orivera

Scrâșnesc asemeni marmurii severe,
împotrivită asprelor ciopliri.
Cer gingășia dălților subțiri
să-mi deie feciorească mlădiere.

Cuțitul moale-al dulcii opintiri,
tăind prin piatră până în artere,
îl simt ca un sărut și-o adiere,
sculptându-mă din calde tresăriri.

Unduitoare, galeșă statuie
cresc și mă-nalț pe bolovanii mei.
Dar când securea vrea să mă supuie

cu izbituri năprasnice în stei,
în loc de limpezime care suie
din țăndări scapăr crâncene scântei.



vezi mai multe poezii de: Radu Gyr




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.