Pe sub fereastră trec sicrie
cu trupuri reci de camarazi ;
trecură ieri, trecură azi,
numărul lor cine-l mai ştie?
Căruţul tras de un ocnaş
pe drumul plopilor îl duce;
nu sunt nici prapuri şi nici cruce
şi nici-o vamă prin oraş.
Nici o logodnică nu plânge
în urma mortului uitat,
ci din vazduhu'nvolburat
o pană galbenă se frânge.
Noi stăm la geam, privim în zare
cum fâlfăie aripa morţii
şi ne'ntrebăm : pe mâine, care
o să-l atingă zarul sorţii?
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.