Nu știi nimic. N-auzi o rază.
Atingi, nu simți. Privești, nu vezi.
Ți-s ochii treji și tâmpla trează,
dar dormi ca iarba sub zăpezi.
Ard lumi pe crengi incandescente,
se coc misterele pe vreji
N-auzi nimic. Pe mâini ciment e
și greu zăvor pe ochii treji.
Dar ochii morți au să dezlege
ce nu știu viii ochi pribegi.
Cu palma stinsă vei culege
ce azi n-auzi și nu culegi.
Și te-i mira, de sub țărâna
și umbra tainei omenești,
că pipăi ce n-atingi cu mâna
și că vezi tot ce nu privești.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.