Stârnindu-mi foamea ca să-mi frângi puterea,
din trupul tău îmi faci ospăț de noapte
și-mi dai, Dalila, piersicile coapte,
căpșunile-aromind ca îmbiere,
și rodia și zmeura din șoapte
și fagurii adânci ca mângâierea –
și de mă-mbeți cu părul tău ca mierea,
mi-așterni ofrandă umerii de lapte.
Și fiecare gest ți-e un ciorchine
și pântecul o azimă fierbinte....
Ca două albe candele senine
ard sânii tăi la cina mea fecundă,
iar între coapse – amfore sabine –
pocalul ce-n vin sacru mă scufundă.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.