Și când o fi să nu mai vin nicicum
cu pași pe care nimeni nu-i așteaptă,
ci doar cu pași ce nu ating vreo treaptă
și-abia plutesc pe-un dureros parfum.
Vechi jilțuri ce prin colțuri se deșteaptă
îmi vor întinde brațe moi de fum
și ca o floare-n fiece album
s-o scutura o frază sau o șoaptă –
Vor plânge-n aer pașii selenari,
bătrânul scrin în noapte o să geamă
și-ntr-un portret, uitat din ani școlari
un licean ce-n vreme se destramă
și-o ridica, o clipă, ochii mari
și ochii mei m-or căuta din ramă.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.