Severă piramidă de granit,
am fețe mohorâte și rigide,
un monstru care tainele-și închide,
în cosmică tăcere-ncremenit –
Sub soarele pustiilor toride
îmi arde vârfu-nfipt în infinit
și, ca un lung și glacial cuțit,
străpunge luna pietrele-mi aride.
Solemn și hâd și rece monument,
claustru templu dur de blocuri terne,
eu dorm adânc, acestei lumi absent...
Dar, dincolo de somnul ce se-așterne,
în greu-mi sarcofag incandescent
străfulgeră podoabele eterne
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.