Cu ce-am rămas din marea noastră sete?
Alături de pioase-odoare sacre,
am încuiat iubirile prin lacre,
prin cufere și pivnițe secrete,
Și-n izuri vechi și râncede și acre,
am pus aripi și pliscuri de erete
pe-un fund de vis uscat ca un scaiete,
lângă trufii, năluci ori simulacre.
Și-am zăvorât, să sângere-ntre ele,
și îndoiala stearpă lângă stele
și-un crin de rouă, tâlhărit în treacăt.
În zgură îngroparăm o scânteie,
în fiece dorință câte-un lacăt
și-n orice taină câte-un rest de cheie.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.