Console, Flori de doliu între folii.
Tresar, ca un suspin, bătrâne șaluri
și-n scrin miros dantele vechi și voaluri,
uitate, ca un cântec, pe fotolii.
E-o dulce sfâșiere de finaluri
și-o moale-ngenunchere de orgolii.
Străpunsă de săruturi lungi de molii
visează lustre, rochia, și baluri.
Alături, destrămate evantalii
pe gânduri cad, cu trena împreună,
și-n scuturarea ultimelor dalii
se-adună toate-o clipă, ca s-apună,
ca un castel cu aur pe vitralii
din fundul unui lac bătut de lună.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.