Se-nalță, alb, un pescăruș,
în verdea liniște marină.
Asculți și zborul lui suspină,
ca o lăută un-arcuș.
Privești și-n floare de lumină
se sparge candidul urcuș.
Se-nalță, alb, un pescăruș,
în verdea liniște marină.
Jos, rar, vr-un ciot de rădăcină,
înfipt în mal ca un țăruș,
se-ncruntă sau rânjește-n tină.
În verdea liniște marină,
se-nalță, alb, un pescăruș.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr