Cui meșterește un rondel
nu pană-i trebuie, ci rază,
un strop de sânge stins pe-o frază
și-un zâmbet prins de-un funigel.
I-ar mai prii să-i stea de pază,
vr-un ceas, și-un înger lângă el.
Cui meșterește un rondel
nu pană-i trebuie, ci rază,
Iar de nu-i gata spre amiază,
aruncă-i, Doamne, și-un inel
din mâna Ta ce scânteiază.
Nu pană-i trebuie, ci rază,
cui meșterește un rondel.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.