Nu mă-nvață să fug, Părinte,
De răni, de lacrimi de catran.
Ele dau freamăt mai fierbinte
Acestui sânge pământean.
Nu fi nici pașilor mei paznic,
Nici de năpârci nu mă păzi.
Numai veninul lor năprasnic
Mă limpezește zi de zi.
Și nu-mi trimite nici heruvii
Să-mi deie zborul lor înalt,
Când sunt făcut să fierb în fluvii
De cruntă lavă și asfalt.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.