Seara, pândeam să-mi intre în cocioabă
doi sfinți trudiți cu părul alb sub glugă.
Din orice fir de iarbă smuls în fugă
îmi răsuceam pe deget o podoabă.
Cu ochi adânci și simpli ca o rugă,
vedeam cum zboară-n stele orice gloabă.
Credeam în câte vântul le îngheabă
și-n toate câte frunzele îndrugă...
Cumătră viață, timpule cumetre,
multe-ați schimbat în viermi și-n aguride,
dar eu, din colțul bietei mele vetre,
tot mai tresar când ușa se deschide:
aștept pe Dumnezeu și Sfântul Petre
și pun la cină încă două blide.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.