Cu flăcări reci, ca o brățară
arzi, taină, -n crunt sipet de foc.
Noi degerăm de frig afară
și pașii tremură pe loc.
Atingem clanța cu sfială
și iar ne tragem înapoi.
Năprasnică lumină goală,
cumplit mai păzești de noi!
Flămânzi, am jefui secretul.
Lihniți, l-am smulge din scântei.
Dar ne-nspăimântată-n prag sipetul
cu vâlvătăi și fără chei.
Bicisnic, brațul ca de stei e
și mâna-I prinsă-ntr-un căluș.
Nu-I nimeni să ne-azvârle-o cheie?
Nu-i nici un meșter lăcătuș?
O fi vreo taină. Poate nu e.
O fi vreo cheie. Poate nu-i.
Nu vine nimeni să descuie
și suntem mulți și nesătui.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.