Doarme cântecul în mine
somn de vrajă legănată,
ca meduzele marine
bub banchize de agată.
Doarme. Geruite stele,
neclintiri mediterane,
jungle împietrind gazele
sub azururi de liane.
Nu e mână iconară,
nici izvor să-l spargă perle.
Unde-i drum să-l ducă-n țară
sub o ramură cu mierle?
Ce păun să mi-l resfire
curcubeu domnesc - inele?
Ce vioară cu safire
să-l anine prin lalele?
Doar tăcerile apleacă
peste cântec lămpi de gheață,
luminând cu promoroacă
dulce vrajă fără viață...
Din vol. "Cununi uscate", Editura Vremea, 1999
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr