Geometrii severe de catrene
să scapere cu focuri reci de aștri.
Dă-i umbrele pădurii de jugaștri
și mările cu scări marmoreene.
Dă-i limpezi de trepte și pilaștri,
dă-i apele cu paloșe de mrene,
dar în svâcnirea pietrei pământene
aprinde-i ochii cerului albaștri.
Torent viu să-și muște-n el zăgazul,
în clipa lui mileniul să vuie
și, pur, să se desfeciore topazul...
Și, frământând mireasmă amăruie,
zidește-ți fruntea, sângele, obrazul
în marmura columnei care suie.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.