Nu doar spărturi în piept și lăncii rupte,
nici luptele pierdute prin viroage,
cum dor acele brațe slăbănoage
când nu mai vor sau nu-ndrăznesc să lupte.
Cât timp miresme inima extrage,
ce-ți pasă că o rană dedesubt e?
Când fluturi sus stindarde ne-ntrerupte,
surâzi că-n praf zac spadele oloage.
Și cioburi sunt vremelnice și plângeri
și-ngenuncheri de-o clipă lângă-abise.
Învins nu ești dacă suspini ori sângeri,
nici dac-o zi par zările închise.
În bătălii, supremele înfrângeri
sunt numai renunțările la vise.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.