Din tot, ne-a mai rămas aieve
Acest zid grav, aceste dreve.
Crunt ferecaţi în piatră sură,
cu pumnii strânşi, tăcem din gură.
Strângând din dinţi, primim de-a valma
Scuipatul, fierea şi sudalma.
Când ne-mbrâncesc şi când ne-njură,
Cu pumnii strânşi, tăcem din gură.
Ei -zidul, beciul, temnicerii.
Noi -numai cremenea tăcerii.
Ei -lanţuri şi bătăi şi ură.
Noi -uriaş îngheţ pe gură.
Ne linge frigul pe ciolane,
E foamea cuie şi ciocane.
Şi orice zi e-o muşcătură
În hoit. Tăcem, tăcem din gură.
Tăcem, parcă tăceam de veacuri
Ca nişte funduri vechi de lacuri.
Tăcem sub fier, sub piatră dură –
De mii de ani tăcem din gură.
Deasupra vremii şi genunii
Tăcem ca spinii şi tăciunii.
Tăcem ca lama de custură.
Cu pumnii strânşi, tăcem din gură.
Tăcem, dar noaptea, sub celule,
Vuiesc torente nesătule.
Un tunet bubuie departe,
Se darmă parcă ziduri sparte
Şi parcă lanţuri cad în zgură. . .
Noi aşteptăm, tăcem din gură.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Radu Gyr e minunat , baladele lui insa... sunt adevarate capodopere :)
Multumesc ca il apreciezi!
Adina Speranta
vineri, 13 mai 2016
multumesc!
danab
joi, 12 mai 2016