(Poezie dedicată lui Mircea Eliade)
L-am întâlnit în râpa de sub cruce,
zbârlit de pândă, cu pădurea-n nări.
Era frumos ca piscul când străluce
şi tânăr cum e vântul beat de zări.
Când fremăta, din creştet, ca gorunii,
când împietrea, ca ţancul de granit.
Punând sfinţenie sălbăticiunii,
soarele-i sta-ntre coarne poticnit.
Sub gresii aspre, ochii lui, o clipă,
s-au duşmănit fierbinţi cu ochii mei,
în vârfuri de cuţite care ţipă
şi-n crâncene amnare cu scântei.
Opriţi în loc, o clipă, faţă-n faţă,
ne-am fulgerat, năpraznici şi vrăjmaşi.
Îl căutasem parcă de o viaţă
şi-acum ţâşnea din flăcări la doi paşi.
Ca prins în rădăcini, cu pumnii ţepeni,
n-am tras nici plumbi, nici n-am smucit jungher.
Pe repezişul cremenii cu jnepeni
jivina mea s-a năpustit în cer.
Zadarnic pipăiam, apoi, zănatic,
şi ţeava rece şi-ngheţat tăiş.
Peste năluca ţapului sălbatic
se-ntunecau şi rai, şi povârniş...
De-atunci îl caut - de un veac? de câte? -
stârnit şi fript să dibui urme noi.
Din creastă pietre cad să mă-ntărâte,
în colţii lor mă tai şi mă jupoi.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.