Din minereuri, glande și aorte
noi întrebări extragem și fantasme,
sau creștem microcosmosuri în plasme
și germeni de mistere în retorte.
Cuprinși de mari neliniști ca de spasme,
ne scufundăm în taine ca prin borte,
febrile și năpraznice cohorte,
cu sumeții de uriași din basme.
Melancolia ne-o sporim cu dresuri
și peste disperări zvârlim petunii
și dac-ades trufia ne dă ghesuri,
vrem rodul putred al deșertăciunii
și viața ne-o uităm fără culesuri,
încălecați pe armăsarii lunii.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr